Cum am încercat să înțeleg de ce uităm visele

Azi-dimineață m-am trezit cu certitudinea că visasem ceva important. Știam că era acolo, chiar la marginea conștiinței, ca un cuvânt pe vârful limbii. Și apoi a dispărut. Nu treptat, ci brusc, ca o lumânare suflată.

M-am întrebat, înainte să mă ridic din pat: de ce se întâmplă asta? Nu ocazional, ci aproape sistematic? Și de ce uneori un vis rămâne cu tine zile întregi, în timp ce altul dispare în treizeci de secunde?

Prima ipoteză: nu codăm corect

Primul lucru la care m-am gândit a fost că visele nu sunt „salvate


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *