Există cuvinte care sunt, în același timp, și dicționare și hărți. Dușman este unul dintre ele. Îl rostim fără să ne gândim că pronunțăm, de fapt, un strat geologic întreg de contacte culturale, cuceriri și împrumuturi lingvistice care acoperă aproape un mileniu.

Originea persană și drumul spre vest

Rădăcina îndepărtată a cuvântului se află în persana clasică: dušman, compus din duš- (rău, nefavorabil) și man (om, minte, spirit). Sensul literal ar fi ceva de genul „cel cu gândul rău